5 metode de comunicare eficientă cu copiii – by Monica Dascălu


Ți se întâmplă uneori să-i spui copilului tău ceva și el să se comporte ca și cum nici nu ar auzi ceea ce-i spui?
Dacă ești părinte nu ai cum să nu fi trecut măcar o dată prin situația asta.

Sunt convinsă ca de multe ori ai ajuns să îți pui întrebări de genul:
"Ce se întâmplă cu copilul meu?"
"De ce nu poate copilul să colaboreze cu mine?"
"De ce nu mă ascultă, când eu îi vreau doar binele?"

Cooperarea înseamnă să lucrăm împreună pentru un scop comun.
Prin acest articol mi-am propus să vin în ajutorul tău, cu câteva metode prin care să-l atragi pe copilul tău să coopereze cu tine.
La cursurile Metoda Silva pentru Copii pe care le țin, îi învăț pe copii cum anume să-și folosească mintea diferit, astfel încât să-și dea seama când spun lucruri negative - să facă propria igienă mentală, așa cum se spală dimineața și seara pe dinți, să își curețe și propriile gânduri, iar apoi să ia gândurile negative și să le transforme în fraze sau afirmații pozitive. Dar mai întâi de toate, tu ca părinte este necesar să înveți cum să comunici cu el.

1. Descrie-i situația

Un lucru cert este că, un copil este mai dispus să se poarte într-un mod responsabil atunci când părintele descrie problema, în loc să facă acuzații, să folosească sarcasmul sau să îi dea ordine.

Exemple concrete:
Așa DA - "Dragule, sunt niște pete de acuarelă pe jos."
Așa NU - "Cât de neatent ești! Uite ce-ai făcut pe jos."


2. Oferă-i informații

Atunci când părinții dau informații copilului, fără să-l învinuiască și fără să-l insulte, e mult mai probabil ca acesta să-și schimbe comportamentul și să încerce să se îndrepte.

Exemple concrete:
Așa DA - "Peretele nu este făcut ca să scrii pe el. Pentru asta ai hârtie."
Așa NU - "Cum poți să faci așa ceva? Cine ți-a dat voie să mâzgălești peretele?"

Întrebarea ''Cum poți să faci așa ceva?'' declanșează instant o alarmă în sufletul copiilor. Indiferent de felul cum va încerca să-și justifice faptele, el va simți că adevăratul răspuns la întrebarea despre motivul "crimei" săvârșite este un șir de autoînvinuiri. Încearcă să eviți asta!


3. Oferă-i întotdeauna o variantă

Amenințările și ordinele către copilul tău, îl pot face să se simtă neajutorat sau îndărătnic. Variantele pe care tu i le propui, îi vor conferi posibilitatea de a face singur proprile alegeri.

Exemple concrete: - Uite mami ce-am făcut eu! - spune copilul bucuros.
Așa DA - "
Ce turn înalt ai facut! Sunt convinsă că ți-ar plăcea să nu-l dărâmi, dar te rog, pune cuburile la loc, în raft sau în cutie."
Așa NU - "
N-auzi ce îți spun eu? Să faci chiar acum ordine! Strânge imediat cuburile alea!"

4. Exprimă-te printr-un cuvânt sau un gest

Copiilor nu le place să li se facă morală sau să asculte explicații lungi interminabile. Pentru ei, un singur cuvânt sau gest este suficient pentru a-i face să se gândească la situația creată și să își dea seama ce trebuie făcut.

Exemple concrete: 
Așa DA - "
Dragule, ia-ți haina!"
Așa NU - "
N-auzi? Unde pleci așa, fără haină? Afară e ger! Vrei să răcești?"


5. Descrie ceea ce simți tu.

Ca părinte este important să-ți înveți copilul să-și exprime sentimentele. Poți face asta fiind tu primul care își descrie sentimentele și emoțiile, făra să-ți ridiculizezi sau să-ți ''ataci'' copilul. Astfel, vei observa că el te va asculta și va reacționa cu responsabilitate.

Exemple concrete: 
Așa DA - "
Dragule, atunci când te agăți de mine, mă doare spatele."
Așa NU - "
Semăn cu un copac? Nu te mai cățăra așa pe mine! Ești o pacoste!"

Prin vorbele tale, este necesar ca tu, ca prainte, să-i acorzi respectul tău. O atitudine plină de respect, menită să semnaleze: ''Am încredere în capacitatea și judecata ta. În momentul în care eu îți voi indica o situație, tu vei ști ce să faci." îi conferă copilului responsabilitatea acțiunilor sale.

Educația copilului înseamnă în primul rând educația ta ca părinte.
Relațiile din interiorul familiei sunt reflectate prin comportamentul copiilor.
Când nu ești mulțumit de comportamentul copilului tău, privește mai întâi la cum te comporți tu sau persoanele care petrec cel mai mult timp în preajma copilului. Copiii sunt ca niște oglinzi ce reflectă comportamentul celor din preajma lor. De foarte multe ori nu este deloc plăcut să te uiți la minusurile propriei tale persoane.

Te-ar putea interesa: