În cartea ‘ ‘Tată Bogat, Tată sărac’ ‘ scrisă de Robert T. Kiyosaki, este scris faptul că poți veni dintr-o familie săracă și poți să vrei să lupți toată viața ta pentru a încerca să te îmbogățesti, dar totuși să nu reușești.

În același timp, poți veni dintr-o familie bogată, să fii mediocru toată viața ta și totuși să reușești. Aceste fapte nu se întâmplă în mod conștient, pentru că se gândeau, ci este un mod de comportament descărcat de la familile bogate de către copii, astfel încât ei ajung să facă mișcările corecte în mod inconștient.

Același program se întâmplă și cu oamenii săraci. Oamenii săraci au concepții din partea familiei, acele programe în care li se spune că nu vor reuși, că viața este o luptă grea și că nu trebuie să se iubească și să se prețuiască pe ei înșiși mai mult decât este cazul. Dacă acesta este unul din programele pe care le-ai primit în primii ani de viață, atunci 95% din fiecare zi te vei sabota. Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor săraci ramân săraci și majoritatea oamenilor bogați rămân bogați, datorită programelor mentale stocate la nivel subconștient. 

Există însă și excepții!!! Acei oameni care, conștient sau inconștient, aleg să se schimbe. Încep să citească și să lucreze cu propria lor persoană pentru a ieși din tiparele comportamentale ale părinților și ale familiilor în care au crescut.

95% din viața noastră provine de la programe din subconștient.

În fiecare zi, doar aproximativ 5% din viață o utilizezi conștient în mod creativ.
Dar după vârsta de 7 ani, cum putem adăuga noi programe?

Repetarea. Practica.
Așa cum condusul unei mașini necesită exercițiu, sunt multe alte activități pe care mai întâi este necesar să le memorăm, iar după aceea pare că le cunoaștem dintotdeauna. 
Partea frumoasă este că, odată ce ai memorat un „program”, el devine o obișnuință. 

Să ne gândim acum, la ceea ce mulți dintre noi căutăm de-a lungul vieții, fericirea…

Epicur* spunea că scopul vieții omenești (epicurismul) este căutarea plăcerii și evitarea durerii, dar întodeauna într-o manieră rațională, evitând excesele, căci acestea provoacă o suferință ulterioară.

Dacă simți că nu ești o persoană fericită și îți dorești să fi una, îți voi spune să îți repeți asta tot timpul ție si copilului tău „Sunt fericit/ă, sunt fericit/ă”.
Te vei întreba poate cu cine vorbești?  Prin repetiție, vorbești cu subconștientul tău.

Dacă subconștientul primește și realizează sintagma „eu sunt fericit”, va exista un punct în care nu va trebui să o mai spui din nou. Repetarea este un obicei, ce dă naștere altor obiceiuri, așa că felul în care o faci, trebuie să fie unul bazat pe devotament, în sensul de a-l repeta (iar și iar) pentru a-l face să funcționeze.

Sustine-ți copilul pe tot parcursul creșterii și ridică-i nivelul de percepție, de la cel mediocru la unul absolut.

Ceea ce tu faci este ceea ce va face si copilul tău.
Analizează-ți tiparele comportamentale și corectează-le! Astfel și copilul tău le va elimina odată cu tine!

​

* Epicur (Epikouros sau Επικουρος în greacă) (n. 342 î.e.n.,^[1][2] Samos, Grecia – d. 270 î.e.n.,^[1][2] Atena, Atena clasică) a fost un filosof grec, fondatorul Epicurismului. Născut în insula Samos, fiu al atenianului Neocles, Epicur trăiește perioada de decadență a lumii grecești, după dominația exercitată de Filip al Macedoniei și de către fiul său Alexandru cel Mare. Epicur își urmează părinții în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie.